Conform calendarului ortodox, la data de 20 ianuarie 2024, Biserica îi cinstește pe Sfântul Cuvios Eftimie cel Mare, Sfinții Mucenici In, Pin și Rin, Sfinții Mucenici Vas și Eusebiu.
Sfântul Cuvios Eftimie cel Mare s-a născut în anul 377, în Melitene, capitala provinciei romane Armenia Inferior, într-o familie de creștini. Potrivit scrierilor bisericești, părinții săi își doreau copii, așa că s-au rugat la Dumnezeu să-i binecuvânteze.
Când tatăl lui Eftimie a murit, mama sa l-a dat în grija lui Otrie, episcopul Melitinei, care l-a trecut în rândul clerului, ca citeț. Datorită inteligenței și vitruțiilor sale a fost hirotonit preot și a devenit responsabil cu supravegherea sfintelor sihăstrii și mănăstiri.
La vârsta de 29 de ani, Sfântul Eftimie a mers la Ierusalim, unde a locuit împreună cu Sfântul Teoctist în peștera unui munte, la șase kilometri est de Ierusalim.
Sfântul Cuvios Eftimie este numit izbăvitorul de boli grele, este cunoscut ca mare făcător de minuni, ajutând bolnavii și cuplurile care nu pot avea copii
De-a lungul vieții, Sfântul Eftimie a săvârșit nenumărate minuni. Se spune că a hrănit 400 de călători, în timp ce nu avea pâine nici pentru zece persoane. De asemenea, prin rugăciunea lui, a făcut ca multe femei sterpe să aibă copii.
Sfântul Eftimie a deschis porțile cerului, tămăduind pământul ce nu dădea roade, aducând ploaie într-o perioadă de secetă.
Într-o zi, în timpul Sfintei Liturghii, credincioșii prezenți în biserică au putut vedea o coloană de lumină care le-a arătat lumina interioară a sufletului Sfântului Eftimie. Acea lumină a rămas peste sfânt până la sfârșitul slujbei.
De asemenea, Sfântul Eftimie el putea vedea cu ochii sufletului dispoziția și starea sufletelor care veneau la Sfânta Împărtășanie, în timpul Sfintei Liturghii.
Sfântul Eftimie cel Mare este binecunoscut în popor ca fiind sfântul care protezează livezile, dar şi cel care vindecă cele mai grave boli.
Potrivit calendarortodox.ro, Sfântul Eftimie a fost un mare apărător al învăţăturilor bisericeşti. A vindecat multe boli grele şi a adus ploaia la vreme de secetă.
Precuviosul părinte s-a mutat la cele veşnice la vârsta de 97 de ani, ştiind însă dinainte ziua adormirii sale.
Rugăciune către Sfântul Eftimie cel Mare, izbăvitorul de boli grele
„O, Sfinte Preacuvioase Părinte Eftimie, mare nevoitorule și cald folositorule, apucă înainte cu sfintele tale rugăciuni cele către milostivul Dumnezeu, roagă-te, îmblânzește-L, fă-L milostiv nouă celor ce cădem cu umilință la tine, cela ce din pruncie te-ai dat pe tine Domnului, rănindu-te de focul dragostei Lui, ai părăsit toate deșertăciunile lumești că pe niste gunoaie, Lui ai urmat cu toață dragostea, iubindu-L mai mult decât pe toate bunătățile cele trecătoare ale lumii acesteie.
Pentru că luminandu-ți ochii sufletului tău, cu toață inima ai slujit că un înger în trup, Lui, care te-a și preamărit după multele tale trude și osteneli cu darul minunilor Sale în viață și după moarte, căci așa preamărește Dumnezeu pe cei ce-L măresc cu laudă și fapte bune.
Așadar, Sfinte Preacuvioase Părinte Eftimie, că cel ce în cer fiind neîncetat te rogi cu Preacurata Maica a lui Dumnezeu și cu toți sfinții pentru întărirea sfintelor lui Dumnezeu Biserici, a bunilor conducători și a supușilor lor, că să asculte de legile ţării, pentru întărirea fraților și a tot clerul ortodox și cinul călugăresc și pentru mântuirea tuturor dreptcredinciosilor creștini din țoață lumea, roagă-te și pentru noi că să fim apărați de vrășmașii văzuți și nevăzuți, fii solitor și rugător pentru noi către Domnul Dumnezeu.
Ortodoxe
Sf. Cuv. Eftimie cel Mare; Sf. Mc. Eusebiu; Sf. Mc. In, Pin şi Rim
Greco-catolice
Sf. cuv. Eftimie cel Mare
Romano-catolice
Ss. Fabian, pp. m.; Sebastian, m.
Sfântul Cuvios Eftimie cel Mare este pomenit în calendarul creştin ortodox în ziua de 20 ianuarie.
Cuviosul Eftimie cel Mare s-a născut în vremea împăratului Graţian (375-383), în Melitene (Armenia Mică). Părinţii Sfântului Eftimie, Pavel şi Dionisia, erau creştini, iubitori de Dumnezeu, de neam mare şi bogaţi.
Sfântul Eftimie a fost singurul copil pe care l-au avut după multă vreme şi după multă rugăciune.
„Deşi, fericita Dionisia a trăit destui ani împreună cu bărbatul ei, dar fiind stearpă, nu năştea. Pentru aceea, în mare mâhnire petrecând amândoi, multă vreme s-au nevoit, rugându-se lui Dumnezeu să li se dăruiască fiu”. (Vieţile Sfinţilor)
A avut parte de o educaţie creştină desăvârşită şi, trecând prin toate treptele bisericeşti, a fost hirotonit preot al biserici din Melitene. După aceea, a fost numit exarh al mănăstirilor din jurul cetăţii. A fost însărcinat cu această ascultare pentru că din copilărie era iubitor al vieţii monahale.
Pentru că dorea o viaţă de linişte a plecat însă în cele din urmă la Locurile Sfinte. Din Ierusalim a mers apoi la purtătorii de Dumnezeu părinţi, care vieţuiau în pustie, aşezându-se în cele din urmă într-o chilie din apropierea lavrei Sfântului Hariton din Faran, la câţiva kilometri de Ierusalim. Acolo a trăit cinci ani.
După această perioadă, s-a retras pentru linişte în diferite locuri. În jurul său s-au adunat mulţi fraţi şi intenţiona, datorită numărului mare de ucenici care veniseră, să înfiinţeze o lavră după modelul celei din Faran (de tip idioritmic). Locul era însă abrupt, iar părinţii nu puteau să vină noaptea la biserică, astfel a întemeiat o mănăstire cu viaţă de obşte (monahism cenobitic).
Monahii vieţuitori într-un aşezământ cenobitic locuiesc în chilii separate, nu au avere personală, se roagă împreună, muncesc împreună, mănâncă împreună la trapeză şi fac ascultare, supunându-se stareţului (stareţei) sau egumenului (egumenei) mănăstirii.
Sfântul Eftimie a fost un mare apărător al dreptei credinţe, împotriva ereziilor lui Nestorie şi Eutihie, condamnate de sinoadele ecumenice III (Efes, 431) şi IV (Calcedon, 451). A reuşit să o aducă din nou la ortodoxie pe împărăteasa Evdochia, soţia lui Teodosie al II-lea (408-450), care era de partea ereziei monofizite (susţinută de Eutihie).
A murit la vârsta de 97 de ani, în timpul împăratului Leon I Tracul (457-474), lăsând în urma sa mulţime de ucenici. (sursa: vol. „Vieţile Sfinţilor”)