Istoria apiculturii datează încă din anul 2100 î.Hr., iar mierea este folosită în prezent atât ca aliment, cât și pentru produsele de înfrumusețare. Beneficiile mierii sunt foarte cunoscute, și prezintă, în continuare, foarte multe curiozități.
Curiozități despre miere
Unul dintre cei mai importanți factori legați de miere este faptul că aceasta conține zaharuri naturale în proporție de 80%, glucoză și fructoză. Mierea este un aliment care expiră nu niciodată și conține foarte multe vitamine.
Albinele polenizează peste două milioane de flori pentru a produce un borcan de miere. Mierea este un bun antioxidant și nu conține grăsimi, fiind indicată persoanelor cu colesterolul mărit. În plus, mierea este recomandată femeilor însărcinate, diminuând grețurile și arsurile gastrice.
Scandinavii foloseau mierea ca un îndulcitor pentru bere. În Germania, de exemplu, în secolul XI, mierea era folosită ca plată pentru taxe. În Egipt, mierea a fost folosită ca medicament, existând sute de mențiuni în remediile cunoscute ale egiptenilor.
Mierea a mai fost folosită și pentru lustruirea mobilei, ca și conservant pentru fructe, iar, în prezent, este des întâlnită în tratamentele cosmetice.
De unde vine expresia „luna de miere”
„Luna de miere” este un obicei matrimonial vechi de mii de ani. Expresia provine de la legenda unei băuturi afrodisiace. După căsătorie, cuplurile consumau această băutură pentru fertilitate.
Prima mențiune a expresiei „luna de miere” a apărut în Babilon. Atunci, după nuntă, socrul mic oferea ginerelui o băutură alcoolică creată din fermentaţia mierii de albine, denumită mied sau licoarea zeilor. Această licoare era consumată timp de o lună de zile pentru a spori șansele de a avea copii.
Mențiuni ale „lunii de miere” au existat încă de pe vremea perșilor, în cartea Zend Avesta. Voltaire a precizat în romanul său, Zadig: “Prima lună de căsătorie, cum scrie în cartea lui Zend, e luna de miere, iar a doua, luna de pelin”. Astfel, perșii voiau să scoată în evidență că doar prima lună de căsătorie este dulce, urmând perioade mai amare.
În mitologia greacă, se regăsesc mențiuni ale expresiei, legate de povestea lui Orfeu și a soției sale, nimfa Euridice. Orfeu era celebrul cântăreț despre care istoricul român, Zoe Petre, a scris în revista Historia:
”«Luna de miere» este departe de a fi o invenţie recentă; încă în povestea lui Orfeu şi a Euridicei, acest răgaz de pasiune îmbătătoare pe care societatea îl acordă oricărui cuplu la începutul unei relaţii carnale, şi în care o aură de senzualitate pluteşte aproape palpabil în jurul celor doi amanţi – «luna de miere» – declanşează întregul şir de drame la capătul căruia cântăreţul trac va fi pe veci despărţit de prea iubita lui soaţă”.
Englezii au și ei versiunea lor, susținând că expresia le aparține, încă din Evul Mediu. În acea perioadă, căsătoriile erau aranjate, iar tinerii însurăței nu se cunoșteau. Din acest motiv, cei doi erau încurajați să bea licoara numită hidromel în prima lună a mariajului. Hidromelul era un afrodisiac, creat din miere, apă și plante aromatice.
Dacă ți s-a părut interesant acest articol, te invităm pe pagina de Facebook Agromedia.ro pentru mai multe discuții despre agricultură, trucuri și sfaturi pentru gospodari!
