Sfecla este o legumă care aduce numeroase beneficii pentru sănătate. Având un conținut mare de zaharuri, săruri minerale (Ca, Fe, P, K) și vitamine (B1, B2, PP, C, B9 – acidul folic), sfecla este des întâlnită în alimentație, dar poate reprezenta și o afacere profitabilă.
Factori de mediu și soiuri
Soiurile cele mai des întâlnite din România sunt Early wonder, Crasnâi șar, Bordo 237, Cylindria, Red pack, Detroit nero, Rubiniu. Conform specialiștilor, dintr-un hectar de sfeclă roşie se pot obţine 30-40 de tone de rizocarpi.
Temperatura optimă pentru încolțirea semințelor este de minim 4-5 grade Celsius. Plantele deja răsărite pot rezista și la o temperatură minimă de -2 grade şi cele mature la -3 grade Celsius.
Pentru o dezvoltare optimă, în perioada de vegetație, sfecla are nevoie de o temperatură cuprinsă între 20 și 25 de grade Celsius. Cultura de sfeclă are nevoie de un spațiu deschis și luminos.
Rotația culturilor este importantă pentru o producție bună de sfeclă. Așadar, culturile premergătoare potrivite sunt varza timpurie, ceapa, castraveţii, tomatele, cerealele de toamnă, porumbul pentru siloz, mazărea.
Înainte de plantare, terenul trebuie curățat de resturile vegetale rămase de la cultura anterioară. Solul trebuie arat și apoi fertilizat cu îngrășămintele minerale.
De obicei, terenul este fertilizat cu îngrășăminte minerale cu un an înainte de plantarea sfeclei. Cel mai important element este borul, administrat în cantitate de 10-20 kg concentrat boric per hectar.
Sfecla se poate semăna fie primăvara, în prima parte a lunii aprilie, cât şi vara, în prima jumătate a lunii iunie, la o adâncime de 4-5 cm, pe soluri ușoare.
De obicei, sfecla se seamănă la o distanță pe rând de cel puțin 5 centimetri, folosind aproximativ 5-6 kilograme de semințe pe hectar.
Irigarea sfeclei și combaterea bolilor
Sfecla nu este o plantă pretențioasă, însă are nevoie de un nivel de umiditate de 60- 75% din capacitatea de câmp. În perioadele secetoase, lipsa umidității duce la nedezvoltarea optimă a rădăcinilor, rămânând, astfel, mici.
De asemenea, nici o cantitate prea mare de apă nu este recomandată, scăzând rezistența culturii la boli. Astfel, sunt recomandate udările prin aspersiune cu norma de circa 300 m³ per hectar.
În funcție de temperatură și cantitatea de precipitații, în perioada de vegetație sfecla are nevoie de 4-6 udări.
Pe suprafețele mici, specialiștii recomandă prașila pentru a combate bolile și dăunătorii specifici sfeclei. Totuși, pe suprafețele mari se recomandă aplicarea erbicidelor.
Cele mai des întâlnite boli în cazul culturii de sfeclă sunt cercosporioza, făinarea, perenosporoza, iar cei mai des întâlniți dăunători sunt afidele, păduchele foliar, molia minieră, gândacul negru al sfeclei, ploșnițele.
Sfecla se recoltează atunci când a ajuns la maturitatea tehnică, fie manual, fie mecanizat.
