Îți poți trece casa pe numele copilului, dar există riscuri. Ce trebuie să știi înainte de a face acest pas
Mulți părinți aleg să transfere locuința pe numele copiilor încă din timpul vieții, fie pentru a evita eventualele dispute legate de moștenire, fie pentru a avea siguranța că vor fi ajutați la bătrânețe. Deși pare o soluție simplă, o astfel de decizie poate avea consecințe importante, mai ales dacă relațiile de familie se schimbă în timp.
Ce se întâmplă dacă, după ce devine proprietar, copilul decide să vândă locuința? Sau dacă apar conflicte între părți? Specialiștii în drept atrag atenția că există modalități prin care părinții se pot proteja, însă acestea trebuie analizate și stabilite cu atenție înainte de semnarea actelor.
Dreptul de a locui în casă pe viață
Una dintre cele mai întâlnite variante este transferul proprietății către copil cu păstrarea unui drept de abitație viageră. Cu alte cuvinte, copilul devine proprietar, însă părintele își păstrează dreptul de a locui în imobil până la sfârșitul vieții.
Această soluție oferă un anumit grad de siguranță, însă nu elimină toate riscurile. Chiar dacă părintele poate continua să locuiască în casă, el nu mai este proprietarul imobilului. Astfel, copilul are posibilitatea să vândă locuința, iar noul proprietar va trebui să respecte dreptul de abitație existent.
În practică însă, astfel de situații pot genera neînțelegeri și dificultăți, mai ales atunci când proprietatea ajunge în mâinile unei persoane din afara familiei.
Contractul de întreținere, o variantă mai sigură
O altă soluție des utilizată este contractul de vânzare cu clauză de întreținere. În acest caz, copilul primește proprietatea, dar este obligat să asigure întreținerea părintelui pe tot parcursul vieții.
Obligațiile pot include sprijin financiar, cumpărarea medicamentelor, asistență medicală, îngrijire zilnică sau alte forme de ajutor stabilite clar în contractul autentificat la notar.
Avantajul major este că, dacă aceste obligații nu sunt respectate, părintele poate solicita în instanță desființarea contractului. Totuși, procedura nu este întotdeauna simplă. Dovedirea faptului că întreținerea nu a fost oferită corespunzător poate fi dificilă și poate duce la procese care se întind pe perioade lungi.
Ce se întâmplă dacă locuința este transferată unui copil căsătorit
Puțini părinți iau în calcul acest aspect, însă el poate avea efecte importante pe termen lung.
Dacă imobilul este transferat unui copil căsătorit și nu sunt prevăzute clauze clare în actele juridice, pot apărea probleme în cazul unui divorț. În anumite situații, locuința poate deveni subiect de dispută între foștii soți, ceea ce complică și mai mult situația familiei.
Pentru părintele care continuă să locuiască în imobil, un astfel de scenariu poate aduce un plus de nesiguranță și stres.
„Acest drept îi permite să folosească locuința și să locuiască acolo împreună cu membrii familiei apropiate. Cu toate acestea, părintele nu mai este proprietar, iar copilul poate înstrăina imobilul. Noul proprietar va fi obligat să respecte dreptul de abitație, însă pot apărea dificultăți practice în exercitarea acestuia”, a explicat pentru „Adevărul” avocata Andreea Mădălina Saveli.
Donația, cea mai simplă, dar și cea mai riscantă variantă
Mulți aleg să facă o donație către copil deoarece procedura este relativ simplă și rapidă. Totuși, aceasta este și una dintre opțiunile care oferă cea mai puțină protecție părintelui.
Odată cu semnarea donației, proprietatea trece în totalitate în patrimoniul copilului, iar părintele poate pierde controlul asupra bunului dacă nu sunt introduse clauze speciale care să îi protejeze interesele.
De aceea, înainte de a transfera o locuință către un copil, este recomandat ca fiecare situație să fie analizată individual, împreună cu un notar sau un avocat. Alegerea formei juridice potrivite poate face diferența dintre o decizie care oferă siguranță și una care poate genera probleme serioase în viitor.
