În fiecare an, Biserica Ortodoxă face trei mari pomeniri ale sufletelor celor trecuţi în nefiinţă: vara, toamna şi iarna. „Moşii de toamnă” sunt pomeniți în fiecare an în prima sâmbătă din noiembrie.
În 2024, pomenirea Moșilor de toamnă se va face pe 2 noiembrie.
De Moși, în biserici au loc slujbe şi se împart pachete cu mâncare. Oamenii aprind lumânări care semnifică atât lumina credinţei, cât şi a faptelor bune ale celui comemorat.
Se spune că în această zi e bine să fim împăcaţi cu toţi oamenii, să fim îmbrăcaţi curat, iar femeile să aibă capul acoperit. În lumea satului se spune că în această zi nu este bine să spălăm haine sau să facem alte munci.
„Moşii de toamnă” se sărbătoresc în fiecare an în prima sâmbătă din noiembrie. Tradiţia spune că astăzi e bine să fim împăcaţi cu toţi oamenii, să fim îmbrăcaţi curat, iar femeile să aibă capul acoperit. De asemenea, în această zi nu este bine să spălăm haine sau să facem alte munci. La biserică se citeşte sfânta liturghie şi slujba parastasului şi sunt pomeniţi adormiţii, după care oamenii merg acasă şi la morminte şi împart bucate pentru sufletul răposaţilor.
În tradiţia populară există credinţa că pe 2 noiembrie sufletele morţilor coboară pe pământ, de aceea se dă de pomană mâncare gătită. Gospodinele pregătesc sarmale, prepară cele mai bune deserturi şi scot din cămări vinul cel mai de soi.
Aşa cum la Moşii de vară s-au păstrat din bătrâni o serie de superstiţii pentru liniştea răposaţilor, şi la cei de toamnă se respectă datinile populare. În această perioadă nu se circulă noaptea, pentru că sufletele morţilor colindă neîncetat. Cel mai periculos este să mergi în noaptea din ajun şi de Mosi, când sufletele se întorc la mormite şi aşteaptă să meargă la cer. Tot de Moşi, gospodinele nu dau cu mătura ca să nu ridice praful în ochii răposaţilor, nu spală şi nu aruncă gunoiul ca să nu ajungă în mâncarea morţilor.
Conform teologilor, Sfinţii Părinţi au rânduit ca sâmbăta să se facă pomenirea celor adormiţi, pentru că este ziua în care Hristos a stat cu trupul în mormânt şi cu sufletul în iad, ca să-i elibereze pe drepţii adormiţi. Pe de altă parte, sâmbăta e deschisă spre duminică, ziua Învierii Mântuitorului Hristos.
“În tradiţia ortodoxă, în ziua praznicului se aduc la biserică, pentru a fi sfinţite, coliva, prescura şi o sticlă de vin. De asemenea, se sfinţesc pachete cu alimente pe care rudele celor adormiţi le împart după slujba de pomenire. Noi ortodocşii ne rugăm pentru că avem credinţa că prin rugăciunile noastre, sufletul celui adormit va ajunge la Judecata universală, într-o stare mai bună decât aceea cu care s-a despărţit de trup”, spune părintele Paul Tudorache, preot în parohia „Sfânta Cuvioasă Parascheva” din Călăraşi.
„Provenită din cultul arhaic, sărbătoarea îşi are originea încă din timpul geto-dacilor şi reprezintă o formă a cultului strămoşilor. Această tradiţie este sărbătorită în fiecare anotimp: Moşii de primăvară (mucenici), Moşii de vară (sâmbăta ce precede Rusaliile), Moşii de toamnă (celebraţi la Ziua Crucii, la Sfânta Maria Mică) şi Moşii de iarnă. Această sărbătoare nu are o dată fixă. A fost aleasă ziua de sâmbătă, deoarece este ziua în care Mântuitorul Iisus Hristos a stat în mormânt cu trupul, iar cu sufletul s-a coborât în iad pentru a-i elibera pe toţi drepţii adormiţi”, explică cercetătorul etnografic Sorin Mazilescu.
Credincioşii obişnuiesc să se roage sau să pomenească în această zi pe toţi cei adormiţi din neam.
„Biserica îi numește pe cei trecuți în viață de dincolo „adormiți”, termen care are înțelesul de stare din care te poți trezi. Ea nu vorbește de trecere într-o stare de neființă, ci de trecere dintr-un mod de existența în alt mod de existența. Hristos îi va dărui cuvântului «adormit», înțelesul care îl asociază cu învierea. Când Mântuitorul ajunge în casă lui Iair, a cărui fiica, de numai 12 ani, de abia murise, spune: «Nu plângeti; n-a murit, ci doarme» (Luca: 8,52). Potrivit Sfintei Scripturi, după moarte urmează Judecată particulară, în urmă căreia omul ajunge să se împărtășească fie de fericire, fie de suferință, stări date de modul viețuirii pe pământ (unit cu Dumnezeu sau despărțit de El). Aceste stări nu sunt definitive, ele durează până la Judecată Universală, când va avea loc învierea întregului neam omenesc și când vor avea loc hotărârile finale legate de starea de fericire sau suferință”, mai arată Sorin Mazilescu.
Tradiţia creştină spune că ofrandele pentru sufletul celor adormiţi au putere de mijlocire pe lângă Dumnezeu pentru iertarea păcatelor săvârşite de către ei, cu gândul sau cu fapta, în timpul vieţii. În amintirea celor adormiţi, urmaşii merg la cimitir pentru a le curăţa mormintele şi a le aşeza flori şi lumânări aprinse la căpătâi.
De unde vine denumirea de ”Moşi”?
Simion Florea Marian menţiona în lucrarea „Trilogia vietii”, „că pe tot parcursul anului, în spaţiul românesc există 20 de zile de Moşi”. Cuvântul „moşi” vine de la „strămoşi”, şi se referă la persoanele trecute la cele veşnice.
Acelaşi lucru îl explică şi pr.lect.dr. Marian Mihai: „La fiecare Sfântă Liturghie preotul când iese cu Cinstitele Daruri în mijlocul bisericii pomeneşte pe strămoşi, moşi, părinţi, fraţi şi surori şi pe toţi cei adormiţi din neamul nostru. Conştientizăm şi ştim că atunci când plecăm din lumea aceasta nu facem altceva decât să ne adăugăm la neamul nostru, la cei care au plecat din lumea aceasta. Din această cauză amintim despre cei care fac parte din seminţia noastră, ne gândim la ei, îi pomenim şi cel mai important lucru pe care îl putem face este să săvârşim Sfânta Liturghie pentru ei. Următoarea pomenire a celor adormiţi, Moşii de iarnă, se va face în februarie.
În toate lăcaşurile de cult, după Sfânta Liturghie, se vor oficia parastase de obște pentru cei decedați.
„Noi ortodocșii ne rugăm pentru cei morți, pentru că avem credință că prin rugăciunile noastre, sufletul pentru care ne rugăm va ajunge la Judecată universală, într-o stare mai bună decât aceea cu care s-a despărțit de trup”, explică cercetătorul etnografic.
La Proscomidie, preotul scoate din prescură miridele pentru morți și le așază sub Sfântul Agneț, rostind numele morților de pe pomelnicele ce i-au fost aduse. În cadrul Sfintei Liturghii, Agnetul se preface în Trupul și Sângele Domnului:
„Astfel, miridele (care îi reprezintă pe cei pomeniți), participa la sfințenie prin prezența lor alături de Trupul Lui Hristos de pe Sfântul Disc”.
Sâmbătă, ziua de pomenire a morților
Nu întâmplător „Moșii” sunt într-o zi de sâmbătă. Sâmbătă e ziua în care Mântuitorul a stat în mormânt cu trupul, iar cu sufletul S-a pogorât la Iad, ca să elibereze din el pe toți drepții adormiți.
Biserica face pomenirea celor adormiți sâmbătă și pentru că această zi precede duminica – ziua Învierii – numită și cea dintâi zi a noii creații sau a opta zi, ziua veșniciei.
„Moșii de toamnă”, una din cele 20 de zile de Moși din spațiul românesc
În lucrarea „Trilogia vieții”, Simion Florea Marian menționa „că pe tot parcursul anului, în spațiul românesc există 20 de zile de Moși”.
Cuvântul „moși” vine de la „strămoși”, și se referă la persoanele trecute la cele veșnice. Cu apelativul „moși” sunt numiți nu doar morții, ci și principalele sărbători ce le sunt consacrate, precum și pomenile făcute pentru ei.
